Inteligența artificială în firmele din România

Scopul acestui raport este de a oferi o imagine mai detaliată asupra utilizării IA în mediul privat românesc, pornind de la un sondaj pe 1.003 firme cu cel puțin 10 angajați, realizat de MIA între 30 iunie și 28 iulie 2026 la comanda Edge Institute și a Confederației Patronale Concordia1. Datele Eurostat plasează întreprinderile românești pe ultimul loc în UE la utilizarea tehnologiilor de IA (5,2%).

Miza integrării IA este productivitatea, strâns legată de problematica competitivității: în firmele europene, adoptarea IA crește productivitatea muncii cu circa 4%, fără să reducă numărul de angajați. Pentru firmele românești care nu folosesc încă IA sistematic, asta ar însemna un cost de oportunitate orientativ de circa 32 de miliarde de lei pe an, așa cum detaliem în secțiunea 4.7.

Frecvența și intensitatea utilizării IA în firmele românești

Firmele din România folosesc IA mai mult decât arată statisticile oficiale, dar utilizarea rămâne destul de superficială. 61,7% dintre firmele cu cel puțin 10 angajați folosesc IA într-o formă sau alta, dar doar 13,5% o folosesc regulat, iar 3,3% au integrat-o în procesele firmei. În cele mai multe cazuri, utilizarea înseamnă o persoană care scrie texte cu un chatbot, fără reguli sau procese în spate. În 56% dintre firmele care folosesc IA, tehnologia ajunge la mai puțin de un sfert dintre angajați.

Datele arată că pregătirea instituțională este și mai slabă. Doar 20% dintre firme au vreo măsură de formare a angajaților, 26% au vreo măsură de utilizare responsabilă, iar 15% consideră IA o componentă importantă a strategiei. Printre întreprinderile utilizatoare de IA, cele mai puține reguli interne le au firmele care o folosesc ocazional.

Factorul care determină adoptarea IA

Adoptarea IA depinde mai mult de nivelul de digitalizare al firmei decât de mărimea acesteia2. Utilizarea IA crește de la 33% la firmele fără niciun instrument digital la 91% la cele cu trei sau mai multe, o diferență de 58 de puncte procentuale. Între firmele mici și cele mari, diferența este de doar 25 de puncte. La același nivel de digitalizare, mărimea nu mai are un efect semnificativ asupra adoptării IA.

Una dintre problemele care au ieșit la suprafață este tocmai lipsa infrastructurii digitale: 46% dintre firme nu folosesc niciunul dintre cele opt instrumente digitale măsurate, iar printre firmele cu 10-25 de angajați ponderea urcă la 55%, față de 3% la firmele mari. Intențiile de investiție adâncesc, la rândul lor, decalajul: 30% dintre firme vor să investească în IA, de la 6% dintre cele fără instrumente digitale la 75% dintre cele cu cinci sau mai multe. Finanțarea externă apare ca nevoie identificată de către 78% dintre firmele care vor să investească în IA.

Cinci grupuri de firme

După fundamentul digital și intensitatea utilizării IA, firmele se împart în cinci grupuri:

Recomandări de politici publice

Instrumentele actuale fie expiră curând, fie nu ajung la majoritatea firmelor. Singura schemă de granturi pentru firmele care vor să se echipeze digital, „Digitalizarea IMM-urilor” din PNRR, are termen de plată 30 octombrie 20263, iar continuarea programului în forma actuală sau într-o formă recalibrată necesită o nouă sursă de finanțare. Celelalte programe finanțează mai ales cercetarea și inovarea, de exemplu 58% din apelurile POCIDIF pentru 20264, iar singura linie de finanțare cu „adoptarea de tehnologii avansate” în titlu este rezervată IMM-urilor din TIC, cu un grant minim de 200.000 de euro5.

Guvernul învestit la 20 octombrie 2026 a anunțat, în programul de guvernare 2026-2028, vouchere pentru adoptarea de IA, cloud și securitate cibernetică în IMM-uri6. Acestea ar continua sprijinul oferit prin PNRR, însă bugetul și calendarul acestui nou program nu sunt încă precizate.

Finanțările viitoare ar trebui să respecte trei principii.

1. 1

   Banii publici, către firmele care folosesc IA

   În primul rând, banii publici pentru IA ar trebui să ajungă mai ales la firmele obișnuite care o folosesc, nu doar la cele care o dezvoltă, în special dat fiind faptul că firmele care inovează sunt puține: doar 14,6% dintre firmele cu 10+ angajați au avut activități de inovare în 2016-20187. România pare slab poziționată pentru a câștiga cursa dezvoltării de IA, dar o poate câștiga pe cea a utilizării țintite în vederea creșterii productivității prin intermediul echipării firmelor locale.

2. 2

   Digitalizarea de bază, înaintea IA

   În al doilea rând, digitalizarea de bază trebuie să vină înaintea IA. Pentru aproape jumătate dintre firme, startul înseamnă un prim instrument digital pentru funcții de bază, cum ar fi gestiunea electronică a documentelor. Finanțarea directă a IA la firmele nedigitalizate ar avea drept efect mărirea grupului firmelor neechipate dar active, care numără deja 8.094 de firme, o direcție ce reprezintă un risc ridicat de adoptare a IA fără a crește neapărat productivitatea acestor întreprinderi.

3. 3

   Sprijin și pentru firmele care nu îl caută

   În al treilea rând, sprijinul trebuie să ajungă și la firmele care nu îl caută. 39% dintre firme spun că nu au analizat IA și nu o consideră relevantă pentru ele, fie pentru că nu li se potrivește, fie pentru că sunt departe de orice tehnologie: trei sferturi nu au niciun instrument digital, iar doar 2% vor să investească în IA. Digitalizarea de bază și un diagnostic digital gratuit, oferite la scară largă, precum și exemple aplicate de folosire a IA în companii din același sector de activitate, constituie direcții bune de acțiune.

În momentul de față, există 27 de instrumente financiare gestionate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și un grant BERD pentru 70% din costul consultanței de digitalizare. Acestea ajung mai ales la firmele care pot lua un credit, însă doar 10% dintre firmele românești au acces la finanțare bancară, față de 20-30% media europeană8.

Sprijinul trebuie să fie adaptat nevoilor digitale ale întreprinderilor:

• Diagnostic și consultanță subvenționate
  pentru firmele care nu au început adoptarea IA
• Instrumente financiare
  pentru firmele care plănuiesc proiecte de digitalizare și implementare IA
• Granturi
  acolo unde nu ajunge niciun alt finanțator

Inteligența artificială (IA), în special sub forma „modelelor mari de limbaj”, schimbă deja economia globală, iar România nu va fi ferită de acest val, catalogat drept următoarea revoluție industrială.

În urma Raportului Draghi din 2024, care sublinia decalajul tehnologic și de productivitate pe care UE trebuie să-l recupereze, au fost conturate Busola competitivității, Planul de acțiune „Continentul IA” și Strategia „Apply AI”. Printre țintele Deceniului digital pentru 2030 se află transformarea digitală a întreprinderilor: cel puțin 75% dintre firmele din UE ar trebui să folosească cel puțin una dintre trei tehnologii, cloudul, analiza de date sau inteligența artificială9. În 2025, 63% dintre firmele europene foloseau cel puțin una dintre cele trei tehnologii, dar doar circa 20% foloseau inteligența artificială10, deși IA este considerată tehnologia care poate reduce decalajul de productivitate dintre UE și celelalte mari puteri globale.

Deși cercetarea impactului acestei tehnologii asupra productivității companiilor se află într-o fază incipientă, există deja analize care cuantifică sub diferite forme beneficiile adoptării IA. La nivelul sarcinilor de lucru, un asistent de IA generativă a crescut cu 14% numărul de solicitări rezolvate pe oră de cei 5.179 de operatori de suport pentru clienți ai unei mari firme americane de software, iar la operatorii începători câștigul a fost de 34%11. La nivelul performanței organizaționale, Banca Europeană de Investiții arată că adoptarea IA crește productivitatea muncii cu circa 4%, fără să reducă numărul de angajați. Mai mult, același studiu arată că firmele care adoptă IA sunt și mai inovatoare, iar angajații lor au salarii mai mari12. În Statele Unite, firmele care au investit mai mult în IA și-au crescut vânzările și numărul de angajați cu circa 20% mai mult decât celelalte firme între 2010 și 2018, mai ales prin produse noi13.

La nivelul întregii economii, estimările variază semnificativ. OCDE estimează că, în următorii zece ani, IA ar putea adăuga între 0,4 și 1,3 puncte procentuale pe an la creșterea productivității muncii în economiile G7 cele mai expuse, în condițiile în care productivitatea a crescut în țările OCDE cu doar 1-1,5% pe an în ultimele decenii14. Alte estimări sunt mult mai prudente: Daron Acemoglu calculează o creștere a productivității totale a factorilor de doar circa 0,7% în zece ani15. Printre marile companii chestionate de Deloitte, două treimi văd deja câștiguri de eficiență și productivitate, dar doar una din cinci și-a crescut veniturile datorită IA16. În secțiunea 1.4 avansăm o potențială explicație: câștigurile depind de investițiile pe care firma și le asumă în digitalizarea organizației și dezvoltarea competențelor tehnice ale angajaților, iar folosirea IA nu garantează automat o creștere a productivității.

Definiția pe care o folosim este intenționat largă și acoperă atât instrumente de tip model mare de limbaj, precum ChatGPT, Claude sau Copilot, cât și sisteme de analiză a datelor, automatizări sau roboți. Mai important, întrebarea centrală a sondajului cere explicit să fie inclusă și utilizarea individuală sau informală, adică situația în care un angajat folosește un instrument pe cont propriu, fără ca firma să fi conturat un cadru de utilizare formal.

Această alegere metodologică explică de ce identificăm o utilizare mai frecventă a IA decât în statisticile oficiale. De exemplu, Eurostat raportează o utilizare IA de 5,2% pentru firmele românești cu cel puțin 10 angajați17, în timp ce sondajul EIBIS al Băncii Europene de Investiții raportează o rată de utilizare a IA de 22% pentru România18. Prin comparație, datele din sondajul nostru sugerează o utilizare a IA în 61,7% dintre firmele românești.

Cele trei cifre nu se contrazic, ci descriu aceeași economie la praguri diferite. Rezultatul Eurostat pleacă de la o definiție restrânsă a utilizării IA, întrebând firma dacă folosește o listă fixă de tehnologii IA, ceea ce presupune ca persoana care răspunde să știe exact care dintre tehnologii sunt folosite. Banca Europeană de Investiții întreabă în ce măsură analiza de date și IA sunt folosite în firmă, cu trei variante: deloc, în părți ale afacerii sau întreaga afacere organizată în jurul lor. Utilizatorii IA sunt cei din ultimele două categorii, de unde cifra de 22%. Chestionarul nostru operează cu cea mai extinsă definiție a utilizării IA, măsurând și cazurile de utilizare individuală și informală.

Datele prezentate în raport captează detalii suplimentare ale utilizării IA. Măsurătorile existente oferă o estimare agregată, câte firme folosesc IA, dar nu ne spun ce fel de firme folosesc sau nu IA și în ce fel și nu leagă, la nivelul fiecărei firme, utilizarea IA de dotarea digitală, de competențele declarate, de intenția de a investi sau de existența unui cadru formal de utilizare. Mai mult, acestea nu fac o distincție clară între firmele care integrează IA în procesele organizaționale și cele în care angajații lucrează cu un chatbot pe cont propriu.

România înregistrează rezultate slabe la adoptarea IA în primul rând pentru că stă prost la gradul de digitalizare al economiei. Tot Eurostat, prin indicele de intensitate digitală, arată că în 2025 aveau intensitate digitală foarte scăzută 54,5% dintre firmele românești, față de 27,9% media europeană. La celălalt capăt, doar 2,7% dintre firmele românești ajung la intensitate digitală foarte ridicată, față de 10,1% media europeană19. România are, cu alte cuvinte, de două ori mai multe firme slab digitalizate și de patru ori mai puține firme foarte digitalizate decât media Uniunii.

Aceleași cifre devin și ținte. Prin Deceniul digital, România s-a angajat la obiective pentru 2030, măsurate la nivel de firmă, printre care pragul de 75% pentru cloud, IA și analiza de date. La cloud, România este la 15,5%, față de 39% media europeană20. Statul și-a asumat deci o țintă măsurabilă, dar instrumentele prin care o firmă obișnuită ar putea contribui la ea sunt puține și se apropie de final (secțiunea 1.5 și capitolul 8). Argumentul central al raportului, că digitalizarea vine înaintea IA, este valabil și în alte țări. În România contează mai mult, pentru că pornim de mai jos.

Decizia de a investi în tehnologie se ia într-un context economic dificil. La decalajul digital se adaugă presiunea financiară: marja profitului net a companiilor nefinanciare a scăzut la 4,6% în iunie 2025, iar IMM-urile își încasează creanțele în 98 de zile, față de 75 la corporații21. Cu o marjă atât de mică, orice investiție discreționară în tehnologie concurează direct cu capitalul de lucru, iar presiunea este cea mai mare la firmele mici, tocmai acolo unde decalajul digital este cel mai mare.

Apare astfel un paradox: câștigul de productivitate prin digitalizare și adoptarea IA este cu atât mai valoros cu cât marjele sunt mai mici, dar tocmai aceste marje mici fac investiția inițială mai greu de acoperit. Firmele care ar avea cel mai mult de câștigat sunt cele care își permit cel mai puțin primul pas. Secțiunea 7.2 dă cifrele complete și arată cum influențează această dinamică intențiile firmelor de a investi în IA și sursele de finanțare pe care le au în vedere.

Studiile recente ajung la o concluzie comună despre firmele care adoptă IA. Câștigul de productivitate descris în secțiunea 1.1 depinde însă de gradul de digitalizare al firmei: în studiul Băncii Europene de Investiții, câștigurile sunt semnificativ mai mari la firmele care au investit complementar în software, în date și în formarea angajaților, deci depind de capacitatea firmei de a integra tehnologia22.

Aceeași lucrare arată cât de inegal este punctul de plecare. Adoptarea IA este de 45% la firmele cu peste 250 de angajați și de 24% la cele cu 10-49, iar economiile europene mai puțin dezvoltate financiar, printre care și România, stau mult sub media celor dezvoltate. Studiul OCDE, BCG și INSEAD pe întreprinderi din G7 ajunge la aceeași concluzie: adoptarea este concentrată la firmele mari și la cele care aveau deja infrastructură digitală, iar lipsa de maturitate a datelor este descrisă drept barieră fundamentală. Obstacolul cel mai des invocat de firme este imposibilitatea de a estima randamentul unei investiții în IA înainte de a-și asuma angajamentele financiare23.

În ceea ce privește firmele mici, sondajul OCDE pe IMM-uri este cel mai apropiat de prezentul raport. Dintre IMM-urile care folosesc IA generativă, 91,6% o folosesc pentru generare de text, doar 28,7% în activitățile centrale ale firmei, și mai degrabă pentru sarcini simple și ocazionale decât pentru cele complexe și repetate24. Marketingul și vânzările conduc, juridicul și finanțele sunt pe ultimele locuri. Cel mai frecvent motiv de neutilizare este convingerea că IA nu se potrivește cu ce face firma, invocată de 57%25. În datele noastre, ponderea este și mai mare: 77% dintre firmele românești care nu folosesc IA spun că nu au analizat-o și nu o consideră relevantă pentru ele (secțiunea 3.4). Întrebările diferă între cele două sondaje, deci comparația este orientativă. Decalajul de mărime este documentat în aceiași termeni de lucrarea OCDE despre adoptarea IA în IMM-uri26.

Datele noastre din România arată același lucru. În plus, arătăm direct că efectul propriu-zis al mărimii firmei asupra utilizării IA dispare complet când comparăm firme la fel de digitalizate. Măsurăm și utilizarea informală, de către angajați, fără decizie și fără buget, pe care statisticile oficiale nu o includ. Raportul revine la aceste surse în capitolele unde rezultatele noastre le confirmă sau le nuanțează, fără să le reia pe larg. Sursele pot fi consultate în bibliografie, în anexa E.

Regulamentul european privind inteligența artificială, AI Act, se aplică etapizat. Regimul de sancțiuni se aplică din august 2025, iar din august 2026 se aplică și obligațiile de transparență. Obligațiile pentru sistemele cu risc ridicat, între care folosirea IA în recrutare și în evaluarea angajaților, au fost amânate pentru decembrie 202727.

Pentru o firmă cu 10-49 de angajați, adică 84% dintre firmele din sondaj, cele mai multe obligații nu se aplică direct. De regulă, firma este utilizator, nu furnizor de IA, însă o privesc în continuare obligațiile de transparență, adică informarea oamenilor atunci când interacționează cu un sistem de IA sau când un conținut este generat artificial. Datele noastre arată că firmele nu sunt pregătite pentru acest nivel de transparență: 74% nu au nicio măsură de utilizare responsabilă a IA.

Pe plan intern, Strategia națională în domeniul inteligenței artificiale 2024-2027 a fost adoptată în iulie 2024. Diagnosticul ei coincide cu al nostru și propune și ținte: ponderea IMM-urilor care folosesc cel puțin o tehnologie IA, de la 1,4% în 2021 spre 8%. La 5,2% în 2025, România este între punctul de plecare și obiectiv28.

Conținutul strategiei este bun, dar finanțarea necesară pentru îndeplinirea obiectivelor asumate lipsește. Așa cum arată și apelul Edge Institute pentru transformarea digitală a României, strategia se sprijină pe alte programe, iar implementarea a rămas un efort abstract29.

Instrumentul care se potrivește cel mai bine firmelor din sondajul nostru vine din PNRR: schema „Digitalizarea IMM-urilor”, cu granturi de până la 100.000 de euro pentru întreprinderile care vor să se echipeze digital. Termenul de plată a fost prelungit până la 30 octombrie 2026, deci schema este în etapa finală30.

Celelalte programe de granturi nu vizează această nevoie. Ele finanțează în principal cercetarea și inovarea: 58% din apelurile POCIDIF pentru 2026 merg către cercetare și inovare31. Anexa D descrie fiecare instrument, iar recomandarea 2, în secțiunea 8.2.2, sugerează ce ar trebui să urmeze după schema PNRR.

În afara granturilor există și instrumente financiare. Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene gestionează 27 de astfel de instrumente, cinci din PNRR și 22 din fondurile de coeziune, sub formă de garanții, investiții de capital și finanțare mixtă, cu o componentă de grant de până la 40%. Ele ajung la firme prin Banca de Investiții și Dezvoltare, FNGCIMM, BERD, BEI și FEI, iar șapte din opt regiuni au deja instrumente proprii32. Declarațiile publice nu precizează câte dintre ele pot finanța adoptarea de tehnologie digitală. În plus, un instrument financiar presupune că firma poate lua și rambursa un credit, iar potrivit BERD doar 10% dintre firmele românești au acces la finanțare bancară, față de 20-30% la nivel european33.

Guvernul învestit la 20 octombrie 2026 a anunțat, în programul de guvernare 2026-2028, vouchere pentru adoptarea de IA, cloud și securitate cibernetică în IMM-uri, care să înlocuiască schema PNRR, și o mutare a sprijinului pentru firme dinspre granturi spre garanții, împrumuturi și finanțare mixtă34. Bugetul și calendarul voucherelor nu sunt încă precizate. Datele noastre indică două condiții pentru ca aceste măsuri să ajungă la firmele potrivite: voucherele ar trebui să acopere și digitalizarea de bază, nu doar IA, iar instrumentele financiare nu pot înlocui granturile pentru firmele mici, în condițiile în care doar 10% dintre firme au acces la finanțare bancară (secțiunea 8.2.2).

Capitolul 2 descrie sondajul și firmele: cum a fost construit eșantionul, cine a răspuns, ce variabile măsurăm și cum se compară cifrele noastre cu Eurostat și cu sondajul Băncii Europene de Investiții. Capitolul 3 măsoară utilizarea IA, cât de răspândită este, cât de profundă, pentru ce este folosită și la câți angajați ajunge. Capitolul 4 rezumă argumentul într-o figură și face trimiteri la următoarele capitole pentru detalii. Cine citește primele patru capitole parcurge conținutul raportului, pe scurt.

Capitolele 5-7 oferă mai multe detalii. Capitolul 5 tratează fundamentul digital și de unde vine acesta, capitolul 6 abordează capitalul uman, adică înțelegerea IA, competențele și guvernanța în relația cu angajații, iar capitolul 7 investiția, finanțarea și barierele percepute. Capitolul 8 formulează recomandările, pe cele cinci grupuri de firme definite în secțiunea 4.6. Anexele conțin metodologia, tabelele analitice, chestionarul în formă scurtă, instrumentele de politică publică, bibliografia și direcțiile de cercetare rămase deschise.

Acest raport are la bază un nou sondaj reprezentativ la nivel național în România, realizat în rândul companiilor cu cel puțin 10 angajați. Sondajul a constat în 1.003 interviuri telefonice asistate de calculator (CATI) și s-a desfășurat între 30 iunie și 28 iulie 2026. Interviurile, de circa 15 minute, au fost realizate doar cu decidenți din firme (proprietari, fondatori, directori, responsabili IT/digitalizare sau alți manageri de top). Sondajul a măsurat (1) profilul firmei, (2) instrumentele digitale folosite de companii, (3) cunoașterea și adoptarea inteligenței artificiale, (4) competențele, consultarea și practicile față de angajați, (5) investițiile și finanțarea, respectiv (6) barierele, de la costuri și competențe până la riscuri juridice și lipsa sprijinului din partea statului.

Ca în orice sondaj, răspunsurile sunt declarative: ele arată utilizarea, practicile și intențiile așa cum le raportează decidenții, nu un inventar tehnic al sistemelor prezente sau utilizate în companii. Metodologia completă, împreună cu schema de ponderare, eșantionul efectiv și testele de semnificație, se află în anexa A, iar chestionarul, în formă scurtă, în anexa C.

O alegere metodologică importantă este definiția largă a inteligenței artificiale: instrumente precum ChatGPT, Claude, Microsoft Copilot sau Gemini, sisteme de analiză predictivă, automatizare inteligentă a proceselor, recunoaștere de imagini sau alte soluții care pot genera, analiza, interpreta sau automatiza conținut, date ori procese. Definiția acoperă și utilizarea individuală, informală, a instrumentelor generative. Statisticile oficiale o omit adesea, iar sondajul își propune să o măsoare și să o separe de adoptarea organizată a IA.

Două limitări se aplică tuturor cifrelor din raport. Sondajul măsoară percepții, care nu corespund neapărat realității, și compară firme într-un singur moment (iunie-iulie 2026), deci nu poate urmări aceeași firmă în timp. Amândouă contează cel mai mult la capitolul despre bariere, unde sunt discutate pe larg în caseta din secțiunea 7.3.

Înainte de a analiza digitalizarea și adoptarea inteligenței artificiale, descriem firmele din sondaj.

După ponderare, universul firmelor românești cu cel puțin 10 angajați este format în proporție covârșitoare din companii mici (figura 2.1). O firmă are în medie circa 43 de angajați, dar firma mediană are doar 18. Raportul se schimbă însă dacă ținem cont de distribuirea totalului angajaților în loc de distribuirea firmelor: companiile cu 10-49 de angajați (care reprezintă 83,6% dintre toate companiile) însumează doar 36,5% dintre toți salariații universului de cercetare, cele mijlocii adună 28% dintre toți angajații, iar cele cu 250 sau mai mulți angajați, deși reprezintă doar 2,9% dintre firme, angajează 35,4% dintre salariați.

Discuția depinde deci de două dimensiuni: în ceea ce privește numărul de firme, ne interesează capacitatea companiilor mici de a investi, dar ca număr de oameni afectați, firmele mari cântăresc aproape la fel de mult ca toate cele mici laolaltă. Politicile publice care ar viza doar companiile mari ar rata 97% dintre firme (chiar dacă ar ajunge totuși la o treime dintre angajați). Invers, politicile publice care ar viza doar firmele mici ar rata aproape două treimi dintre angajați, pe cei din firmele mijlocii și mari.

Pe domenii de activitate, economia este concentrată în sectoare tradiționale: comerțul, retailul și distribuția reprezintă 21,9% dintre firme, industria prelucrătoare 19,7%, construcțiile și imobiliarele 13,4%, serviciile profesionale, științifice și tehnice 10,5%, transportul și logistica 8,3%, HoReCa și turismul 8,1%, educația, sănătatea și serviciile sociale 5,8%, iar agricultura 5,2% (figura 2.2). La capătul opus, sectoarele pe care le asociem de obicei cu tehnologia sunt marginale ca număr de firme: IT-ul, software-ul și telecomunicațiile reprezintă doar 1,2% din univers, serviciile financiare 0,9%, iar media și industriile creative tot 0,9%. Rezultatele despre inteligența artificială descriu deci comerțul, producția și construcțiile românești, adică economia în ansamblu. Sectorul tehnologic are o pondere prea mică pentru a influența mediile naționale.

În ceea ce privește dimensiunea financiară a firmelor, 37,7% dintre companii au avut în 2025 o cifră de afaceri sub 2 milioane de lei, 35,4% s-au situat între 2 și 9 milioane, 20,9% între 10 și 49 de milioane, iar doar 6% au depășit pragul de 50 de milioane de lei (figura 2.3). Aproape trei sferturi dintre firmele cu cel puțin 10 angajați au deci o cifră de afaceri sub 10 milioane de lei, adică circa 2 milioane de euro. La acest nivel, o investiție în tehnologie concurează adesea cu banii necesari pentru activitatea curentă.

În privința proprietății afacerii, 91% dintre firme au capital integral românesc și încă 6,8% capital majoritar românesc, astfel încât doar circa 2% din univers se află sub control străin, majoritar sau integral, adică 32 de firme din eșantion, prea puține pentru analize separate. Dacă grupăm însă toate firmele cu participare străină, integrală sau parțială, obținem 112 firme, suficiente pentru un rezultat semnificativ, pe care îl folosim în secțiunea 4.2. Puține firme exportă: 73,3% nu exportă deloc, 17,4% exportă doar ocazional și doar 9,3% exportă în mod regulat (figura 2.4). Exportul contează pentru restul raportului (capitolele 4 și 5), pentru că exportatorii au o infrastructură digitală mai bogată decât firmele orientate exclusiv spre piața internă.

Regional, firmele sunt distribuite relativ echilibrat între cele cinci macroregiuni folosite în sondaj: București și Ilfov însumează 24,1% dintre companii, Transilvania 23,7%, Muntenia 21,3%, Moldova 15,5% și Banat-Oltenia 15,3% (figura 2.5). Deși capitala rămâne cea mai densă piață, trei sferturi dintre firmele românești cu cel puțin 10 angajați funcționează în afara Bucureștiului și a Ilfovului, deci o politică de digitalizare construită doar în jurul Bucureștiului ar ocoli cea mai mare parte a economiei.

Firma tipică din sondaj este deci o companie cu mai puțin de 20 de angajați, cu capital românesc, cu o cifră de afaceri sub 10 milioane de lei, care vinde pe piața internă, activează în comerț, producție sau construcții și este condusă direct de proprietar. În aceste condiții se decide adoptarea IA în România, iar ele explică în bună măsură de ce, în capitolele următoare, utilizarea individuală și sporadică a instrumentelor de IA apare cu mult înaintea integrării acestora în procesele organizației.

În final, câteva cuvinte despre persoanele care au răspuns: 72,6% dintre interviuri au fost realizate cu proprietari, fondatori sau directori generali, 12,3% cu responsabili de IT, digitalizare sau date, 10,7% cu alți manageri de top și 4,4% cu manageri de HR, juridic sau conformitate (figura 2.6). Mai mult, 67,5% dintre respondenți decid direct investițiile în digitalizare sau inteligență artificială și încă 25,0% participă la aceste decizii, deci peste 92% dintre răspunsuri vin de la oameni implicați nemijlocit în alegerile tehnologice ale firmei. Așadar, când acești respondenți spun că nu folosesc, nu testează sau nu înțeleg IA, ei descriu propriile decizii, care afectează întreaga firmă. De aceea răspunsurile lor contează pentru politicile publice. Rolul celui care răspunde influențează totuși unele cifre: firmele în care a răspuns un responsabil IT au în medie 3,5 instrumente digitale, față de 1,2 acolo unde a răspuns proprietarul. Diferența ține în cea mai mare parte de firme, nu de respondenți, pentru că firmele digitalizate au pe cineva care se ocupă de asta (anexa A.6).

Tabelul de mai jos arată variabilele principale ale raportului. Versiunea completă, cu toate variabilele grupate pe teme, este în tabelul B.1 din anexa B.

Aproape toate variabilele înregistrează valori mici. Firma tipică din acest sondaj are 10-49 de angajați, 1,57 instrumente digitale din 8 posibile și nicio măsură de dezvoltare a competențelor digitale sau de IA. La aproape jumătate dintre firme lipsește baza digitală pe care s-ar putea construi IA.

Două rânduri din tabel rezumă raportul. 62% dintre firme folosesc IA într-o formă sau alta, dar doar 17% o folosesc regulat sau integrat în procese. Diferența dintre aceste două cifre este subiectul capitolului 3.

Secțiunea 1.2 a evidențiat că sondajul nostru găsește o utilizare a IA în mediul privat de 61,7% acolo unde Eurostat declară 5,2%. Diferența este de peste zece ori, dar ambele cifre sunt corecte, pentru că măsoară lucruri diferite.

Eurostat întreabă firma dacă folosește tehnologii de IA dintr-o listă fixă, de la învățarea automată și prelucrarea limbajului natural la recunoașterea de imagini și roboții autonomi. Întrebarea cere ca persoana care răspunde să știe exact care dintre ele sunt folosite în firmă, iar pentru România rezultă 5,2%35. Banca Europeană de Investiții, prin sondajul EIBIS36, întreabă în ce măsură analiza de date și IA sunt folosite în firmă, cu trei variante: deloc, în părți ale afacerii sau întreaga afacere organizată în jurul lor. Utilizatorii IA sunt cei din ultimele două categorii, iar pentru România rezultă 22%37.

Noi întrebăm care este nivelul de utilizare a instrumentelor de IA, „chiar și la nivel individual sau informal”, iar operatorul subliniază această formulare. Rezultă 28,6% utilizare structurată (11,8% testare/pilotare, 13,5% utilizare regulată în unele activități, 3,3% utilizare integrată în procese) și 61,7% orice formă de utilizare.

Așezate una lângă alta, cele trei surse dau cifre apropiate acolo unde definițiile se apropie. Cifra EIBIS pentru România, 22%, se află între utilizarea regulată sau integrată (16,8%) și utilizarea care include și pilotarea (28,6%). Este de așteptat, pentru că „folosit în părți ale afacerii” este un prag mai exigent decât pilotarea, dar mai permisiv decât integrarea completă. Pe mărime, cifrele sunt și mai apropiate: Banca Europeană de Investiții găsește 24% adoptare la firmele cu 10-49 de angajați, iar noi găsim 26% utilizare structurată la aceeași categorie38.

Niciuna dintre sursele externe nu acoperă nivelul de jos: cele 33 de puncte procentuale de utilizare individuală și sporadică. Prezentul raport o măsoară și arată că reprezintă o parte importantă a economiei. O statistică oficială care numără doar adoptarea formală ratează firmele în care IA a intrat prin angajați, fără decizie, fără buget și fără reguli, adică tocmai grupul în care regulile de utilizare lipsesc cel mai des (secțiunea 8.2.4).

Când vine vorba de utilizarea inteligenței artificiale în mediul privat, rezultatele sondajului arată că șase din zece firme o folosesc deja. Cifra este reprezentativă, dar ascunde diferențe mari între firme. O rată de utilizare de 62% include și treimea de firme pentru care „a folosi IA” înseamnă de cele mai multe ori unul sau doi angajați care folosesc un chatbot din când în când, fără decizii sau procese organizaționale în spate. Acest capitol desface această cifră în mai multe tipuri de utilizare și ne arată unde se află de fapt mediul privat românesc: cât de des, adânc și cum anume se folosește IA în firme.

Sondajul întreabă firmele nu doar dacă folosesc IA, ci cum. Răspunsurile se împart pe cinci trepte, de la „nu folosim deloc” până la utilizare „integrată în procesele firmei”. Distribuția este următoarea:

Adunând ultimele patru rânduri, obținem cifra principală: 62% dintre firme „folosesc IA”. Dar 33 din cele 62 de puncte procentuale reprezintă de fapt utilizări ad-hoc. Doar 29% dintre firme au trecut de pragul utilizării individuale: testează aplicări concrete, folosesc IA regulat sau au integrat-o în procesele organizației. În baza acestor rezultate, restul capitolului împarte firmele românești în trei tipuri de utilizare a IA: fără utilizare, utilizare informală și utilizare structurată. Utilizarea informală descrie firmele care folosesc IA exclusiv la nivel individual și sporadic, pe când utilizarea structurată include atât firmele care pilotează utilizarea IA (12%), cât și pe cele care au ajuns să utilizeze IA în mod regulat și sistematic (17%).

Putem verifica în date dacă eticheta de „utilizare informală” este potrivită: dacă o firmă utilizează IA exclusiv ad-hoc, ar trebui să nu aibă procese instituționale în spate (strategie, training, reguli de utilizare). Datele confirmă acest lucru.

Doar 6% dintre firmele cu utilizare informală au inclus IA ca prioritate în strategia firmei, față de 44% dintre firmele cu utilizare structurată, o diferență de șapte ori. Măsurile de formare a angajaților urmează același tipar: 13%, față de 53%.

Saltul în formalizarea utilizării IA se produce chiar la pragul dintre utilizarea individuală și pilotare. Firmele care testează IA o au ca prioritate în strategie de cinci ori mai des decât cele cu utilizare individuală și sporadică (31%, față de 6%) și au o măsură de formare a competențelor de patru ori mai des (50%, față de 13%), aproape la fel de des ca firmele cu utilizare sistematică (56%). În schimb, ce le lipsește firmelor care testează IA e amploarea utilizării: doar 4% dintre acestea declară că peste 50% din angajați folosesc IA, față de 36% în cazul firmelor cu utilizare sistematică. Așadar, testarea IA în firmele românești tinde să includă un număr redus de angajați.

Cu toate acestea, chiar și în rândul firmelor cu utilizare informală există câteva bune practici. În această categorie, 3 din 10 firme declară că își informează angajații la introducerea și utilizarea IA în organizație sau mențin control uman asupra deciziilor asistate de IA. Firmele care își informează angajații au de 5-6 ori mai des și o strategie sau un program de formare. Pentru aproape o treime din firmele care utilizează IA informal, conducerea este totuși implicată prin setarea unui cadru minim, chiar dacă utilizarea propriu-zisă rămâne modestă. Pentru restul de 69% însă, conducerea firmei rămâne foarte puțin implicată în dezvoltarea unui cadru de utilizare a tehnologiei emergente.

Intuiția ne-ar putea spune că firmele mici rămân blocate la utilizare informală din cauza resurselor limitate, iar cele mai mari avansează la utilizare structurată. Acest raționament e parțial greșit.

Rata de utilizare informală e practic identică indiferent de mărime, în jur de o treime din firme, fie că au 10 sau 500 de angajați. Mărimea nu influențează cine începe să folosească IA ad-hoc, explorarea incipientă a tehnologiei având costuri inițiale reduse. Diferența apare la utilizarea structurată: doar 26% dintre firmele mici ajung la acest nivel, față de 38% dintre cele mijlocii și 58% dintre cele mari. Ea vine însă din digitalizare, nu din mărime: la același nivel de digitalizare, firmele mari nu ajung mai des la utilizare structurată decât cele mici (capitolul 4). Așadar, o politică pentru firmele mici nu trebuie să le convingă să încerce IA, pentru că o fac deja, dar ar trebui în schimb să le sprijine în trecerea la pasul următor.

Față de dimensiunea firmei, structura capitalului generează un efect mai puternic asupra utilizării IA, dar motivul nu este foarte clar. Firmele cu capital străin, chiar și parțial, nu au mai multă infrastructură digitală decât cele cu capital exclusiv românesc. Însă, pornind de la aceeași bază tehnologică, firmele cu capital străin ajung mult mai des la utilizare structurată (38%, față de 28%), iar per ansamblu folosesc IA semnificativ mai des (raport de șanse 2,89 neajustat, 2,43 după ce ținem cont de dimensiunea firmei, scorul digital, sectorul și regiunea; p=0,0009).

La cifra de afaceri, imaginea este mai complicată: utilizarea informală e mai frecventă la firmele mijlocii (10-49 milioane lei, 39%) decât la cele foarte mici sau foarte mari. Prin urmare, nu putem vorbi de o evoluție liniară, de la firmele cu cifră de afaceri mică la cele cu cifră de afaceri mare, când vine vorba de utilizarea IA. Vârful utilizării informale înregistrat la mijloc poate sugera faptul că aceste firme sunt suficient de expuse încât să experimenteze, dar încă nu sunt suficient de organizate încât să formalizeze.

Întrebate care variantă descrie cel mai bine stadiul de adoptare a IA în organizație, 39% dintre toate firmele din România aleg răspunsul „nu am analizat și nici nu considerăm relevant pentru noi”. Cele mai multe dintre acestea declară că nu folosesc IA deloc, dar același răspuns îl dau și 15% dintre firmele care folosesc totuși tehnologia, chiar dacă ocazional.

Această percepție nu e distribuită la întâmplare. E de câteva ori mai frecventă la firmele mici decât la cele mari, la firmele cu cifră de afaceri redusă decât la cele cu cifră de afaceri mare, și la firmele cu capital exclusiv românesc decât la cele cu capital străin.

Grupul se suprapune puternic cu firmele fără nicio bază digitală: 75% dintre firmele care spun că IA nu e relevantă înregistrează un grad de digitalizare foarte scăzut (nu folosesc niciun instrument digital dintre cele măsurate în sondaj), față de 46% în populația generală. O precizare necesară: pentru firme mici din comerț, construcții sau transport, raționamentul poate fi perfect legitim pentru modelul lor de afacere. Faptul că reprezentanții firmei nu văd IA relevantă pentru afacere nu înseamnă automat că aceștia se și înșală. Datele nu ne permit să separăm firmele care greșesc de cele care evaluează corect, însă ne arată unde se află mediul privat românesc: la o distanță considerabilă de utilizarea sistematică a IA, dar și de orice fundament digital. O campanie de informare ar trebui să țintească profilul cel mai sceptic, firma mică, cu cifră de afaceri redusă și capital exclusiv românesc, și să se concentreze predominant asupra digitalizării de bază înainte de adoptarea IA (recomandarea 1).

Chiar și printre firmele care folosesc IA, profunzimea utilizării rămâne modestă. 56% dintre ele au sub un sfert din angajați implicați și doar 4% ajung la peste trei sferturi din personal. Marea majoritate a „utilizării de IA” din România, chiar și acolo unde există, e concentrată în mâinile unui număr mic de oameni din firmă.

Firmele mari ajung la peste jumătate din personal de peste două ori mai des decât cele mici (24%, față de 9%). Ca în secțiunea 3.3, diferența vine din digitalizare: la același nivel de digitalizare, mărimea nu mai contează. Cât de departe ajunge o firmă cu IA depinde de fundamentul digital pe care îl are, nu de mărimea ei.

Întrebate pentru ce anume folosesc IA, firmele care au răspuns afirmativ numesc, cel mai des, sarcini generice: căutarea și rezumarea informației, redactarea de texte și documente. La coada listei stau utilizările care presupun integrare tehnică reală: programarea, securitatea cibernetică și resursele umane.

Rezultatul confirmă restul capitolului. Utilizarea românească de IA e încă, în cea mai mare parte a ei, individuală și generalistă. IA rămâne un instrument de scris și căutat, nu unul integrat în procesele tehnice ale firmei.

O întrebare înrudită arată în ce parte a firmei ajunge IA. Marketingul, vânzările și relația cu clienții conduc detașat, cu 63%, urmate de zona administrativă, cu 52%. Profilul se schimbă foarte puțin de la un sector la altul: IA ajunge cam în aceleași locuri, indiferent de domeniul de activitate al firmei. Singurele diferențe reale sunt producția și operațiunile, mai frecvente în industrie, și cercetarea și dezvoltarea.

IA pătrunde mai întâi acolo unde munca înseamnă text și relația cu clientul, și abia apoi în procesele tehnice. Același tipar apare și în sondajul OCDE pe IMM-uri39: dintre IMM-urile care folosesc IA generativă, 91,6% o folosesc pentru generare de text, iar marketingul și vânzările sunt aria în care se folosește cel mai mult, cu juridicul și finanțele pe ultimele locuri. Același raport observă că doar 28,7% folosesc IA în activitățile centrale ale organizației.

Cele trei tipuri de utilizare au nevoi diferite.

Firmele fără nicio utilizare (38% din total, concentrate în rândul celor mici, cu cifră de afaceri redusă și capital exclusiv românesc) au nevoie mai întâi de digitalizare de bază și de informare țintită. Multe dintre ele spun că IA nu e relevantă pentru ele, dar trei sferturi dintre acestea nu au nici măcar un instrument digital (secțiunea 3.4).

Firmele cu utilizare informală (33%, distribuite uniform indiferent de mărime) nu au nevoie să fie convinse să încerce IA, deja o fac. În schimb, au nevoie de sprijin pentru a trece de la câțiva angajați care folosesc IA ad-hoc la o practică pe care firma o recunoaște, formalizează și susține.

Firmele cu utilizare structurată (29%, mai frecvente printre firmele mari și cele cu capital străin) au mai des strategie și resursele necesare. Pentru ele, pasul următor este guvernanța, discutată în capitolul 6.

Recomandările din capitolul 8 dezvoltă aceste trei piste.

În această secțiune ilustrăm pe scurt mecanismele de adoptare a IA în firmele din România. Figura 4.1 prezintă factorii principali. Cea mai importantă variabilă este fundamentul digital40: dintre firmele fără niciun instrument digital, 33% folosesc IA, față de 91% dintre cele cu trei sau mai multe instrumente, o distanță de 58 de puncte. Explicația probabilă este că IA are nevoie de infrastructură digitală și date ca să fie utilă.

La prima vedere, dimensiunea firmei este și ea relevantă: 60% dintre firmele cu 10-49 de angajați folosesc IA, față de 85% dintre cele cu peste 250 de angajați, o distanță de 25 de puncte. Diferența după digitalizare este însă de peste două ori mai mare, iar analiza arată că mărimea contează prin digitalizare. Comparând firme cu același nivel de dotare, diferența aproape dispare: printre firmele cu trei sau mai multe instrumente digitale, 91% dintre cele mici folosesc IA, față de 95% dintre cele mari (figura 4.2). Un model statistic care ține cont de digitalizare confirmă că efectul mărimii devine practic nul (anexa A.8).

O firmă care crește poate ajunge să folosească IA mai des, dar nu întotdeauna, pentru că există și firme mari nedigitalizate. Totuși, firmele mari se digitalizează mai ușor sau ajung mai repede la această nevoie: 3% dintre firmele cu peste 250 de angajați nu au niciun instrument digital, față de 51% dintre cele cu 10-49 de angajați. Creșterea firmelor rămâne o variabilă de urmărit, însă nivelul de digitalizare reprezintă drumul cel mai direct către adoptarea IA.

Același tipar apare și în alte țări. Banca Europeană de Investiții găsește că surplusul de productivitate din adoptarea IA, circa 4% în medie, este semnificativ mai mare la firmele care au investit complementar în software, date și formare41. OCDE constată că adoptarea IA este concentrată la firmele mari și la cele deja digitalizate, și că lipsa de maturitate a datelor este o barieră fundamentală42. Datele noastre arată, în plus, că efectul propriu-zis al mărimii organizației dispare complet când comparăm firme cu același nivel de digitalizare.

Ceilalți factori sunt legați de utilizarea IA în moduri diferite. Unii factori, ca nivelul de cunoaștere declarat, par să meargă în ambele sensuri: o firmă învață despre IA folosind-o, dar e și mai predispusă să folosească tehnologia dacă există un nivel minim de cunoștințe și competențe digitale. Alți factori, precum formarea angajaților sau intenția de a investi, apar mai ales după ce firma a adoptat deja IA, dar pot la rândul lor să o susțină. Figura 4.1 marchează cu săgeți duble legăturile a căror direcție nu o putem stabili și cu săgeți simple pe cele care apar după adoptare. Viitoare studii pot aprofunda relația dintre acești factori, în special printr-o colectare de date longitudinală.

Capitalul străin este singura excepție de la mecanismul descris mai sus. Firmele cu participare străină nu sunt mai digitalizate decât cele românești: în ambele grupuri, 26% au trei sau mai multe instrumente. Și totuși folosesc IA mult mai mult, 81% față de 60%, iar diferența rezistă atunci când ținem cont de mărime, tehnologie, sector și regiune. Deci efectul capitalului străin asupra adoptării IA nu trece prin digitalizare. Secțiunea 3.3 prezintă trei explicații posibile, pe care sondajul nu le poate testa.

Exportul este legat de structura capitalului: firmele cu capital străin exportă mult mai des (62%, față de 23%). La utilizarea IA, însă, exportul se comportă ca mărimea: diferența aparentă de 14 puncte dispare complet la același nivel de digitalizare, deci exportul acționează integral prin digitalizare.

Dacă firmele mari se digitalizează mai ușor, barierele percepute pot arăta de ce. Barierele scad constant cu mărimea firmei: 61% dintre firmele mici raportează trei sau mai multe bariere majore, față de 51% dintre cele mijlocii și 37% dintre cele mari. Scăderea nu se explică prin dotarea digitală. Efectul mărimii asupra barierelor rămâne și după ce ținem cont de nivelul de digitalizare, ceea ce nu se întâmplă la utilizarea IA. Este singurul loc din analiză unde dimensiunea își păstrează un efect propriu.

Barierele sunt legate deci de gradul de digitalizare al firmei, dar nu explică separat neutilizarea IA: legătura dintre bariere și IA aproape dispare dacă ținem cont de cât de digitalizată e firma. Printre firmele care nu folosesc IA, barierele percepute scad constant pe măsură ce firma se digitalizează, de la o medie de 3,76 la 2,70, pe o scară de la 1 la 5. Nu putem spune însă ce se află în spatele acestei dinamici: dacă digitalizarea reduce obstacolele reale sau dacă firmele digitalizate doar le percep ca fiind mai mici. Firmele nu fac diferența între cele șapte bariere din sondaj, așa că nu le ordonăm între ele (secțiunea 7.3).

Nivelul de înțelegere a IA declarat în firmă este strâns legat de utilizarea tehnologiei. Legătura merge însă în ambele direcții: nivelul de înțelegere crește atât cu dotarea digitală a firmei, cât și cu utilizarea IA. Pe o scară de la 1 la 5, media este 1,77 la firmele care nu folosesc deloc IA, 2,96 la cele care o folosesc și 3,42 la cele care o folosesc regulat sau integrat. Cel mai probabil, ambele mecanisme sunt reale: o firmă învață despre IA folosind-o, dar poate începe mai devreme dacă are deja competențele tehnice necesare. În absența datelor longitudinale, prezentul raport nu poate separa cele două mecanisme.

Intenția de a investi în IA și formarea competențelor tehnice sunt puternic asociate cu utilizarea IA. Doar 3% dintre firmele care nu folosesc IA au vreo măsură de dezvoltare a competențelor, față de 32% dintre firmele care o folosesc și 56% dintre cele care o folosesc regulat sau integrat. Efectul mărimii organizației asupra existenței măsurilor de formare a competențelor dispare când comparăm firme la fel de digitalizate. Factorul cel mai strâns legat de investiția în formare profesională este utilizarea însăși.

Aceeași dinamică se aplică și investițiilor tehnologice în IA: 6% dintre firmele care nu folosesc IA intenționează să investească, față de 71% dintre cele care o folosesc regulat sau integrat. Politicile de utilizare responsabilă urmează același tipar, deși discrepanța dintre tipurile de utilizare a IA nu este la fel de mare.

Așadar, acești trei factori nu explică în sine adoptarea IA în firme, ci mai degrabă descriu ce se schimbă în organizație odată cu utilizarea tehnologiei, și pot la rândul lor să o susțină. Prin urmare, recomandările legate de investiția în IA, formarea profesională și utilizarea responsabilă vizează mai degrabă firmele care au făcut deja primul pas spre integrarea IA.

Factorii de mai sus împart mediul privat în cinci grupuri. Grupurile sunt definite de noi, după două criterii simple: dacă firma are cel puțin un instrument digital și cât de mult folosește IA. Împărțirea este utilă pentru că fiecare grup are nevoi diferite.

Firmele deconectate (29,5%) nu au nici fundament tehnologic, nici IA. Firmele neechipate dar active (14,8%) folosesc IA fără fundament digital și recurg la utilizări superficiale, precum generarea de texte cu ajutorul chatboților. Firmele echipate dar inactive (7,8%) sunt digitalizate, dar încă nu utilizează IA. Firmele în experimentare (30,6%) folosesc IA ocazional sau în proiecte-pilot. Firmele integrate (14,6%) folosesc IA regulat sau au integrat-o în procesele firmei și au un fundament digital.

Ponderând grupurile în funcție de ocupare și cifra de afaceri, obținem rezultate diferite. Firmele deconectate reprezintă aproape o treime dintre firme, dar numai 14% din ocupare și 11% din cifra de afaceri. Invers, firmele echipate dar inactive sunt cel mai mic grup ca număr de firme, dar dețin 12,7% din cifra de afaceri, mai mult decât firmele deconectate. Iar firmele în experimentare, împreună cu cele integrate, reprezintă două treimi din cifra de afaceri a economiei acoperite de sondaj.

Cifra de afaceri totală a celor 54.674 de firme din universul sondajului este de circa 1.060 de miliarde de lei, adică în medie 19,4 milioane de lei pe firmă. Firmele care nu folosesc IA sistematic acoperă 75,9% din această sumă, circa 805 de miliarde de lei. Dacă am aplica, orientativ, cifrei de afaceri a acestor firme câștigul de 4% în productivitatea muncii calculat de Banca Europeană de Investiții43, surplusul ar fi de circa 32 de miliarde de lei pe an. Pentru firmele echipate dar inactive, care au deja fundamentul digital și acoperă 135 de miliarde de lei, surplusul ar fi de circa 5,4 miliarde de lei44.

Capitolul 8 formulează recomandări pentru fiecare dintre cele cinci grupuri.

Cifra de afaceri nu influențează utilizarea IA separat de digitalizare. Nici nivelul de digitalizare, nici utilizarea IA nu variază semnificativ în funcție de sectorul de activitate sau de macroregiune.

Infrastructura digitală pe care o firmă o are deja poate determina, în bună măsură, capacitatea ei de a integra inteligența artificială: de pildă, evidențele păstrate în sisteme digitale, gestionarea clienților printr-un CRM sau utilizarea cloudului pot facilita adoptarea instrumentelor de IA. O firmă care încă operează pe hârtie sau în fișiere disparate trebuie de obicei să se digitalizeze mai întâi. Sondajul a înregistrat utilizarea a 8 tipuri de instrumente digitale în conformitate cu categoriile Eurostat, anume (1) ERP, (2) CRM, (3) business intelligence, (4) platformă de e-commerce, (5) servicii de cloud plătite, (6) roboți industriali sau vehicule autonome, (7) management digital al documentelor, respectiv (8) automatizări software pentru procese interne.

Digitalizarea economiei este abia la început: cel mai răspândit instrument este sistemul digital de management al documentelor (35,9% dintre firme), urmat de automatizările software pentru procese interne (20,8%), CRM (20,5%), serviciile de cloud plătite (20,4%), platformele de e-commerce (19,1%) și ERP (18,4%), în timp ce software-ul de business intelligence este prezent în doar 12,9% dintre companii, iar roboții industriali sau vehiculele autonome în 9,3% dintre firme (figura 5.1). Ordinea spune ceva despre digitalizarea românească: cele mai folosite instrumente sunt cele care țin evidența și administrează documente, adică digitalizează birocrația internă, în timp ce instrumentele care analizează date pentru luarea deciziilor sau automatizează producția se situează în jumătatea de jos a ierarhiei utilizării.

Mai important este numărul firmelor care nu folosesc niciun instrument: 46,4% dintre companiile românești cu cel puțin 10 angajați nu utilizează niciunul dintre cele 8 instrumente măsurate. Aproape jumătate dintre firme nu au deci nicio infrastructură digitală pe care să construiască utilizări ale IA. Media este de 1,6 instrumente per firmă (din 8 posibile), firma mediană folosind doar un singur instrument, iar doar 26% dintre companii folosesc 3 sau mai multe astfel de instrumente. Distribuția completă (figura 5.2) este polarizată: 14,6% dintre firme folosesc un singur instrument, 12,9% două, 8,9% trei și 17,2% patru sau mai multe, astfel încât procentul firmelor fără niciun instrument și cel al firmelor cu 4 sau mai multe instrumente însumează aproape două treimi din univers, treptele intermediare rămânând mai slab populate.

Diferențele cele mai relevante au legătură cu mărimea companiei și sunt semnificative statistic pentru toate cele 8 instrumente. Managementul digital al documentelor este folosit de 32% dintre firmele cu 10-49 de angajați, de 52,4% dintre cele cu 50-249 și de 71,8% dintre cele cu peste 250 de angajați. La fel, serviciile de cloud plătite cresc, în funcție de mărime, de la 16,5% până la 55,3%, iar automatizările software de la 17,7% până la 50,6% (figura 5.3). În medie, o firmă mare folosește fiecare instrument de 2 până la aproape 5 ori mai des decât o firmă mică, în funcție de instrument.

Rezultă categorii distincte de firme: 51% dintre firmele mici nu folosesc niciun instrument, față de 27,1% dintre firmele mijlocii și doar 3,4% dintre cele mari, în timp ce numărul mediu de instrumente utilizate crește de la 1,3 la firmele mici, la 2,6 la cele mijlocii și la 3,9 la cele mari. OCDE documentează astfel de decalaje în majoritatea economiilor dezvoltate45. În România însă, firmele mici au lipsuri mai mari și reprezintă 83,6% dintre toate firmele cu 10+ angajați, așa că decalajul lor determină nivelul întregii economii.

Diferențele sunt și mai mari în funcție de cifra de afaceri (figura 5.4): 63,7% dintre firmele cu afaceri sub 2 milioane de lei nu au niciun instrument digital, față de 45,4% dintre firmele cu 2-9 milioane, 28% dintre cele cu 10-49 de milioane și doar 8,3% dintre companiile de peste 50 de milioane de lei. La vârful distribuției, aproape două treimi dintre firmele cu peste 50 de milioane de lei cifră de afaceri folosesc management digital al documentelor (64,8%), iar aproape jumătate folosesc automatizări software (48,7%) și cloud (47,9%). Resursele și digitalizarea merg împreună, probabil în ambele sensuri: firmele cu resurse își permit tehnologia, iar tehnologia, la rândul ei, susține creșterea și dobândirea de noi resurse.

O a treia linie de demarcare, care se păstrează la orice mărime, este exportul. Firmele care exportă (regulat sau ocazional), adică circa un sfert din univers, folosesc cel puțin un instrument digital în 72,3% dintre cazuri, față de 46,7% dintre firmele orientate exclusiv spre piața internă. Exportatorii înregistrează o medie de 2,3 instrumente față de 1,3 pentru companiile care nu exportă. Diferența este notabilă pentru 6 din cele 8 instrumente măsurate (figura 5.5) și este concentrată în instrumentele care conectează firma cu parteneri și clienți, anume cloud (36,6% față de 15%), CRM (28,5% față de 17,6%) și ERP (25,9% față de 15,2%), în timp ce managementul digital al documentelor, instrument de uz intern, este la același nivel în ambele grupuri (37,5% față de 34,7%).

Decalajul dintre exportatori și ceilalți se păstrează în fiecare categorie de mărime (figura 4.4): 65,9% dintre micii exportatori au cel puțin un instrument, față de 43,4% dintre firmele mici fără export, iar la firmele mijlocii raportul este de 89,1% față de 64,6%. Exportul pare deci să aducă tehnologie. Exportatorii folosesc și IA mai des, cu 14 puncte procentuale, dar diferența dispare complet atunci când îi comparăm cu firme la fel de digitalizate. Cu alte cuvinte, exportul contează pentru IA prin tehnologia pe care o aduce (secțiunea 4.2).

În ceea ce privește sectorul de activitate sau macroregiunea, diferențele dispar aproape în totalitate: dintre toate comparațiile sectoriale doar trei trec pragul de semnificație statistică la un nivel de încredere de 95%, iar dintre cele regionale doar două. Așadar, decalajul digital dintre firmele românești ține aproape în întregime de mărimea, resursele și deschiderea externă a firmei, și nu de geografie sau de profilul de activitate. Defalcările sunt în figurile B.1 și B.2.

Comparația cu datele europene confirmă poziția slabă a României. Raportul Comisiei Europene privind Deceniul digital arată că 15,5% dintre firmele românești folosesc servicii cloud, față de 39% media europeană46. Noi găsim 20,4%, dar cele două cifre nu se pot compara direct. Noi am pus o singură întrebare, cu exemple precum Azure, Google Cloud sau AWS, pe când statistica europeană întreabă separat despre fiecare tip de serviciu. Oricum le-am compara, România rămâne la cel mult jumătate din media europeană. La fel, un raport Edge Institute anterior arăta, pe indicele de intensitate digitală, că doar 23% dintre firmele românești ating un nivel ridicat, față de 34% la nivelul Uniunii47. Indiferent de sursă, concluzia este aceea că firmele românești pornesc în competiția pentru inteligența artificială cu o infrastructură digitală mai săracă decât concurența europeană.

Lipsa acestui fundament nu împiedică complet utilizarea IA, dar o limitează. Dintre firmele fără niciun instrument digital, 33,4% raportează deja o formă de utilizare a IA, însă aproape în întregime individuală și sporadică (25,6%). Utilizarea regulată sau integrată este de doar 4,0% în acest grup, față de 38,5% la firmele cu 3 sau mai multe instrumente (figura 5.6).

Roboții industriali și vehiculele autonome sunt unul dintre cele opt instrumente digitale măsurate mai sus. Îi tratăm separat, pentru că firmele care îi au arată altfel decât restul economiei. Sunt 9,3% dintre firme, 14,2% în industrie și 34,3% dintre cele cu peste 250 de angajați. Dintre ele, 90% folosesc IA, față de 59% dintre celelalte firme, iar 45% o folosesc regulat sau integrat, față de 14%.

Aceste firme sunt, de fapt, cele mai digitalizate din economie: pe lângă roboți, folosesc în medie 4,2 alte instrumente digitale, față de 1,2 la restul firmelor. Diferența se vede și în felul în care folosesc IA. Instrumentele de tip chatbot sunt răspândite la fel peste tot: generarea de texte apare la 59% dintre firmele cu roboți care folosesc IA și la 60% dintre celelalte. Diferența apare în automatizarea proceselor, 54% față de 24%, și în producție și operațiuni, 47% față de 33%. Aceste firme investesc și mai mult în formare: 30% au un program formal de formare pentru digitalizare sau IA, față de 16% dintre celelalte firme care folosesc IA. Diferențele nu țin însă de roboți în sine, ci de nivelul general de digitalizare și de mărime. Dacă le comparăm cu firme la fel de mari și cu tot atâtea instrumente digitale, diferențele dispar.

Pentru recomandări, asta înseamnă că nevoile de formare diferă după cât de digitalizată e firma. În firmele puternic digitalizate, IA intră în procese și în producție, iar formarea se face mai des printr-un program formal. În restul economiei, IA înseamnă mai ales scris și rezumat. Sondajul nu măsoară ce conține formarea, dar tipurile de utilizare sugerează nevoi diferite, pe care un singur program de competențe digitale le acoperă greu pe amândouă.

Capitolul 3 arată că, în multe firme, utilizarea IA a luat-o înaintea pregătirii de a folosi tehnologia eficient și responsabil. Acest capitol măsoară această pregătire pe cinci planuri: cât spun respondenții că știu despre IA, cât de prezentă este IA în strategia firmei, dacă firma investește în formarea angajaților, dacă îi consultă și dacă are măsuri minime de utilizare responsabilă.

Puține firme au făcut acești pași. Jumătate dintre respondenți spun că nu știu nimic despre IA sau că nu știu cum s-ar aplica în firma lor. 61% dintre firme nu au inclus IA în strategie nici măcar ca mențiune. 80% nu au nicio măsură de formare a angajaților, 76% nu și-au consultat angajații, iar 74% nu au nicio măsură de utilizare responsabilă, cum ar fi controlul uman asupra deciziilor sau politicile scrise. Nici firmele care folosesc deja IA nu stau mult mai bine: doar una din cinci declară cunoștințe avansate și doar una din patru are IA ca prioritate sau componentă importantă a strategiei. Totodată, rezultatele sondajului arată că acești pași merg împreună: o firmă care face măcar unul dintre ei tinde să-i facă și pe ceilalți.

Cifrele din această secțiune vin de la o singură persoană din fiecare firmă (proprietarul, un membru al conducerii sau manager de top care a răspuns la sondaj), nu de la o evaluare oficială a companiei. Nivelul de cunoaștere este deci cel al persoanei care a răspuns și poate varia în funcție de cine a completat chestionarul (anexa A.6). Chiar și așa, tiparul e suficient de puternic încât să conteze. Întrebați direct cât de multe cunosc despre IA, aproape jumătate dintre respondenți se plasează pe primele două trepte: nu au cunoștințe sau au auzit de IA fără să știe cum s-ar aplica la firma lor. Doar unul din șapte se declară avansat sau expert.

Cunoștințele variază, ca majoritatea indicatorilor din raport, cu mărimea și cifra de afaceri a firmei. Firmele mari și cele cu cifră de afaceri ridicată se declară avansate de trei-patru ori mai des decât cele mici. Împrumutând clasificarea din capitolul 3, doar 3% dintre firmele fără nicio utilizare IA declară cunoștințe avansate, față de 8% la utilizarea informală și 39% la utilizarea structurată. Structura capitalului contează aici doar parțial: firmele cu capital străin declară mai des cunoștințe de bază, dar nu și cunoștințe avansate (secțiunea 6.5).

Dacă nivelul declarat de cunoștințe despre IA e scăzut, numărul de firme care includ IA în strategia formală a firmei e și mai scăzut. Doar 15% dintre firme spun că IA e o componentă importantă sau o prioritate clară a strategiei lor; 61% fie nu au o strategie formală, fie nu au inclus IA în ea.

Aici structura capitalului începe să conteze: firmele cu capital străin, chiar și parțial, au IA în strategie de peste două ori mai des decât cele cu capital exclusiv românesc (29%, față de 14%). Tiparul se repetă la consultarea angajaților și la utilizarea responsabilă, dar nu și la formare (secțiunea 6.5).

Restul capitolului urmărește trei măsuri concrete: dacă firma investește în formarea competențelor angajaților pentru digitalizare sau pentru utilizarea IA (ex.: cursuri online, program de formare, angajarea de personal specializat), dacă îi consultă înainte sau în timpul introducerii unor astfel de instrumente (ex.: informări, consultări cu reprezentanții angajaților) și dacă există măsuri minime de control (supraveghere umană, drept de contestație, politici scrise).

Pe scurt: doar 20% dintre firme au cel puțin o măsură de formare, 24% și-au consultat angajații în vreun fel, iar 26% au cel puțin o măsură de utilizare responsabilă. Toate trei cresc cu mărimea și cu cifra de afaceri, iar consultarea și utilizarea responsabilă și cu prezența capitalului străin. Sectorul și regiunea nu contează.

Chiar și la firmele mari, utilizarea responsabilă ajunge la puțin peste jumătate. Prin urmare, îmbunătățirea guvernanței IA nu e o problemă care se rezolvă odată cu dimensiunea firmei. Printre firmele care chiar folosesc IA, cifrele urcă (38% consultare, 43% utilizare responsabilă), dar rămân departe de un standard universal (figura 6.1).

Cele cinci trepte nu sunt independente, ci strâns legate între ele. Printre firmele cu cunoștințe avansate, 59% au și IA ca prioritate sau componentă importantă a strategiei. Printre cele cu strategie, 67% au și măsuri de formare, iar printre cele cu formare, 70% își consultă angajații și 63% au măsuri de utilizare responsabilă. La fiecare treaptă, șansa de a o avea și pe următoarea e de două până la patru ori mai mare decât media tuturor firmelor.

Legătura este puternică, dar datele arată doar că aceste cinci lucruri merg împreună, nu că unul le produce pe celelalte. E la fel de plauzibil ca firmele mai bine organizate să le acumuleze pe toate cinci în același timp. Legătura dintre trepte nu schimbă însă faptul că aproape patru din zece firme care folosesc IA nu au atins încă niciuna dintre ele, iar majoritatea au atins cel mult una: utilizarea a luat-o înaintea pregătirii.

Un rezultat nu urmează tiparul în care cele cinci trepte merg împreună, și contează pentru recomandări.

Firmele cu capital străin, chiar și parțial, au mult mai des IA în strategie (29%, față de 14%) și își consultă mai des angajații (44%, față de 22%). Au și mai des măsuri de utilizare responsabilă (39%, față de 24%). Nu investesc însă mai mult în formarea angajaților: diferența (28%, față de 19%) nu este semnificativă statistic. La cunoștințe, rezultatul e împărțit. Respondenții din firmele cu capital străin declară mult mai des cel puțin cunoștințe de bază despre IA (79%, față de 48%), dar nu mai des cunoștințe avansate (17%, față de 14%).

Pe scurt, capitalul străin aduce reguli și procese, dar nu și mai multă investiție în oameni. Formarea angajaților și construirea structurilor de guvernanță sunt două pârghii diferite, care nu se mișcă automat împreună. O recomandare care se ocupă doar de una dintre ele riscă să rezolve doar jumătate din problemă.

Datele din acest capitol arată o scară pe care puține firme au urcat-o: șase din zece nu au făcut niciunul dintre cei cinci pași, iar opt din zece au făcut cel mult doi. Cunoștințele, strategia, formarea, consultarea și utilizarea responsabilă cresc împreună, dar pornesc toate de la un nivel scăzut. Capitalul străin face o excepție parțială: aduce mai des strategie, consultare și reguli de utilizare, dar nu și mai multă formare a angajaților.

Aceste cifre contează și pentru obligațiile descrise în secțiunea 1.5. Obligațiile de transparență din AI Act se aplică din august 2026, iar cele pentru sistemele cu risc ridicat, între care utilizarea IA în recrutare și în evaluarea angajaților, din decembrie 2027. Rezultatele de mai sus arată cât de puțin pregătite sunt firmele pentru ele.

Secțiunea 4.4 arată că înțelegerea IA și utilizarea ei se influențează reciproc: o firmă învață folosind IA, iar una care știe mai multe începe să o folosească mai devreme. Scara din acest capitol arată ce trepte au urcat firmele, dar nu și în ce ordine.

Adoptarea IA costă. Pe lângă infrastructura digitală, firma trebuie să plătească furnizori, să angajeze oameni și să pregătească procese și o strategie. Acest capitol analizează intenția de a investi în IA și barierele care o reduc. Doar 30% dintre firme intenționează să investească în IA, iar 78% dintre acestea au nevoie de cel puțin o sursă de finanțare din afara bugetului propriu.

Firmele care au deja tehnologie văd barierele ca fiind mai mici. Diferența apare la primele instrumente digitale: pe o scară de la 1 la 5, indicele de bariere scade de la 3,61 la firmele fără niciun instrument la 3,28 la cele cu unul sau două, după care rămâne aproape neschimbat. Barierele scad și cu mărimea firmei: 61% dintre firmele mici raportează trei sau mai multe bariere majore, față de 37% dintre cele mari. Firmele mici intenționează mai rar să investească și se pot baza mai rar pe banii proprii: doar 51% dintre cele care vor să investească ar folosi bugetul propriu, față de 69% dintre firmele mari.

Doar 30% dintre firme intenționează să investească în IA49. Intenția crește puternic cu numărul de instrumente digitale: de la 6% în firmele fără niciun instrument, la 38% în cele cu unul sau două, 56% în cele cu trei sau patru și 75% în cele cu cinci sau mai multe. Intenția crește și cu mărimea firmei, dar mai puțin: 26% la firmele mici, 46% la cele mijlocii și 65% la cele mari. Digitalizarea contează mai mult decât mărimea. Chiar și printre firmele mici, 60% dintre cele cu trei sau mai multe instrumente digitale intenționează să investească, față de doar 5% dintre cele fără niciun instrument.

Firmele care intenționează să investească sunt, de fapt, alt tip de firme decât restul. Au în medie 3,3 instrumente digitale, față de 0,9. Nouă din zece folosesc deja IA, față de una din două. Peste jumătate au măsuri de formare a angajaților, față de doar 6% dintre celelalte. Intenția de a investi apare deci mai ales acolo unde IA e deja folosită, așa cum arată și secțiunea 4.5.

Printre firmele care intenționează să investească în IA, doar 19% ar folosi exclusiv bugetul propriu, iar 78% au nevoie de cel puțin o sursă din afară50. Fondurile europene și granturile publice sunt menționate de 52%, aproape la fel de des ca bugetul propriu, cu 53%. Firmele mici se uită spre fonduri europene în aceeași măsură ca cele mari, 53% față de 53%, și se bazează mai puțin pe bugetul propriu, 51% față de 69%. Creditul bancar, leasingul și alte finanțări private apar la 19% dintre firmele care intenționează să investească. Ponderea mică nu e surprinzătoare: aceste instrumente finanțează de regulă active fizice sau proiecte mai ample de digitalizare a activității, cum ar fi automatizarea unei linii de producție sau integrarea unor fluxuri digitale în procesele firmei.

Ponderea mică a creditului nu ține doar de natura investițiilor în IA. Raportul asupra stabilității financiare al Băncii Naționale a României51, din iunie 2026, arată că firmele românești se finanțează din afară mai ales prin datorii comerciale, adică prin amânarea plăților către furnizori, nu prin credit bancar. Mai mult, potrivit BERD, doar 10% dintre firmele românești au acces la finanțare bancară, față de 20-30% la nivel european52. Planurile de investiție în IA urmează deci un tipar general. Există totuși semne de apetit pentru investiții: creditele pentru investiții au crescut cu 19,5% într-un an, până în martie 2026, și au ajuns la 30,8% din portofoliu.

Nici banii proprii nu sunt mai mulți decât înainte. Potrivit aceluiași raport, marja profitului net a firmelor nefinanciare a scăzut la 4,6% în iunie 2025, iar gradul de îndatorare a urcat la 140,5%. Costurile operaționale au crescut cu 10,7%, iar cele salariale cu 15,4%. Presiunea se vede și în semnalele de risc. Rata creditelor neperformante ale companiilor a urcat la 5,6% în martie 2026, cu 1,2 puncte procentuale într-un an. Numărul firmelor în insolvență crește din a doua jumătate a lui 2025. Pe acest fond, pentru multe firme, nevoia de bani din afară este mai degrabă o constrângere decât o preferință.

Presiunea este mai mare la firmele mici. IMM-urile își încasează banii de la clienți în medie după 98 de zile, dar își plătesc furnizorii după 80, deci ajung să finanțeze din resurse proprii aproape trei săptămâni de activitate. La corporații, diferența este de doar trei zile (75 și 72 de zile). Asta ar putea explica de ce firmele mici se bazează mai rar pe bugetul propriu. Cu o marjă netă sub 5% și cu banii blocați la clienți, o investiție în tehnologie concurează direct cu banii necesari pentru activitatea curentă.

De reținut pentru recomandări: nevoia de finanțare externă este mare la toate firmele, dar rolul ei diferă după mărime. Firmele mari intenționează mai des să investească și combină mai des banii proprii cu surse externe. Firmele mici intenționează mai rar, iar când o fac, aproape jumătate dintre ele nu menționează deloc bugetul propriu, față de o treime dintre firmele mari. Pentru ele, sprijinul extern este mai des singura sursă posibilă.

Firmele care intenționează să investească raportează bariere ceva mai mici decât celelalte: pe o scară de la 1 la 5, indicele lor este 3,29, față de 3,42, iar 49% dintre ele au trei sau mai multe bariere mari, față de 60%. Barierele rămân însă ridicate pentru toate firmele.

Diferența ține mai ales de cine sunt aceste firme. Cele care văd bariere mai mici sunt aceleași care au deja instrumente digitale, oameni pregătiți și experiență cu IA. Probabil nu obstacolele sunt mai mici pentru ele, ci firmele sunt mai bine pregătite să le depășească. Se vede asta în felul în care scade indicele. Luate împreună, firmele văd bariere mult mai mici odată ce au primele instrumente digitale: indicele scade de la 3,61 la cele fără niciun instrument la 3,28 la cele cu unul sau două, după care rămâne practic neschimbat. La fel, ponderea firmelor cu trei sau mai multe bariere mari scade de la 68% la aproximativ 50% și apoi nu se mai modifică.

Explicația este că firmele care folosesc deja IA percep barierele aproape la fel, indiferent de câte instrumente digitale au. Printre firmele care nu folosesc IA, în schimb, barierele scad treptat pe măsură ce firma se digitalizează, de la 3,76 la 2,70. Barierele scad și cu mărimea firmei, de la 3,47 la firmele mici la 2,86 la cele mari. Aici mărimea contează și pe cont propriu: firmele mari văd bariere mai mici chiar și atunci când au același nivel de digitalizare ca cele mici. La utilizarea IA, în schimb, mărimea contează doar prin digitalizarea pe care o aduce.

Pe lângă limitările din caseta de mai jos, aceste rezultate trebuie citite cu o precauție. Sondajul a întrebat firmele despre șapte bariere diferite, de la costuri și lipsa specialiștilor până la riscurile juridice și rezistența la schimbare. Firmele nu au făcut însă diferența între ele: cine a notat una ca fiind mare le-a notat, de regulă, pe toate la fel, iar una din șase firme a dat exact același răspuns la toate șapte. Răspunsurile arată deci cât de greu li se pare, în general, să adopte IA, nu care obstacol anume le oprește. De aceea nu clasăm barierele între ele.

Câte firme ar putea investi în IA dacă ar avea acces la finanțare? Din cele 54.674 de firme cu cel puțin 10 angajați, circa 16.400 intenționează să investească în IA, iar 78% dintre acestea au nevoie de cel puțin o sursă de finanțare din afara bugetului propriu. Sunt, deci, aproximativ 12.800 de firme care au decis deja să investească, dar depind, cel puțin în parte, de finanțare externă53. Nu putem spune câte dintre ele ar investi efectiv dacă ar avea acces la bani, pentru că sondajul măsoară intenția, nu investiția.

Cele mai multe dintre firmele care vor să investească folosesc deja IA: aproape nouă din zece se află în grupurile în experimentare și integrate (secțiunea 4.6). La celălalt capăt, pentru cele 16.129 de firme deconectate, fără fundament digital și fără IA, o linie de finanțare pentru IA ar suferi de o lipsă de cerere: doar 4% dintre ele intenționează să investească în IA. Firmele echipate dar inactive, adică cele 4.257 de întreprinderi care au deja tehnologie digitală și nu folosesc IA, reprezintă un grup aparte. Aceste firme au pe ce construi și acoperă 12,7% din cifra de afaceri a firmelor din sondaj, dar doar 14% dintre ele intenționează acum să investească. Pentru ele, banii singuri probabil nu ajung; e nevoie și de informare despre ce le-ar putea aduce IA.

Utilizarea IA în firmele românești este răspândită, dar superficială: 62% dintre firme o folosesc într-o formă sau alta, dar doar 17% o folosesc regulat sau au integrat-o în procesele firmei. Utilizarea IA depinde în primul rând de fundamentul digital, nu de mărime. Firmele mai mari folosesc IA mai des, dar mai ales pentru că sunt mai digitalizate. O firmă mijlocie fără niciun instrument digital folosește IA mult mai rar (29%) decât o firmă mică cu trei sau mai multe instrumente (91%). Cunoștințele, formarea și intenția de a investi apar mai ales la firmele care folosesc deja IA, ceea ce sugerează că ele vin mai degrabă după adoptare decât înaintea ei. Firmele care nu folosesc IA o consideră mai des irelevantă pentru ele și percep bariere mai mari.

Digitalizarea este, așadar, condiția pentru o utilizare reală a IA. Și firmele fără instrumente digitale pot folosi IA, dar mai degrabă la nivel individual și ocazional: doar 4% dintre ele o folosesc regulat, față de 38,5% dintre firmele cu trei sau mai multe instrumente. De aceea, politicile publice ar trebui să susțină mai întâi digitalizarea de bază și abia apoi adoptarea IA.

Raportul împarte firmele în cinci grupuri, după două criterii: dacă au instrumente digitale și cât de mult folosesc IA. Fiecare grup are nevoi diferite. Firmele deconectate au nevoie de digitalizare de bază înainte de orice altceva. Pentru firmele neechipate dar active contează sistemele și regulile din jurul unei utilizări care a început deja. Firmele echipate dar inactive au deja tehnologia, dar nu folosesc IA. Sunt doar 7,8% dintre firme, dar acoperă 12,7% din cifra de afaceri, iar fundamentul digital le face cel mai ușor de adus spre IA, chiar dacă puține intenționează să investească momentan. Firmele în experimentare au nevoie să treacă de la utilizarea individuală sau de la proiecte-pilot la integrarea tehnologiei în procesele firmei. Firmele integrate au nevoie de o utilizare mai profundă, de competențe și de reguli de guvernanță. Recomandările de mai jos se adresează, pe rând, acestor grupuri și spun, pentru fiecare, câte firme vizează.

Rezultatul: utilizarea IA crește de la 33% la firmele fără niciun instrument digital la 91% la cele cu trei sau mai multe. Mărimea nu mai contează atunci când comparăm firme la fel de digitalizate: la același nivel de dotare, o firmă mare nu folosește IA mai des decât una mică (raport de șanse 1,54 fără control pentru digitalizare, 1,00 cu control). Creșterea firmelor rămâne utilă, pentru că firmele mari se digitalizează mai ușor, dar sprijinul poate merge direct spre digitalizare, la firme de orice mărime.

Grupul țintă: firmele deconectate (16.129 de firme, 29,5% din firme, 11,4% din cifra de afaceri)

O mare parte a acestui grup nu va căuta singură sprijin. 39% dintre toate firmele spun că nu au analizat IA și nici nu o consideră relevantă pentru ele, iar printre firmele deconectate ponderea ajunge la 82%. Răspunsul poate reflecta o evaluare corectă pentru modelul lor de afaceri, dar și o distanță mare față de adoptarea tehnologiei: trei sferturi dintre firmele care dau acest răspuns nu au niciun instrument digital, doar una din cinci declară cel puțin cunoștințe de bază despre IA și doar 2% intenționează să investească în ea. Aproape nouă din zece sunt firme cu 10-49 de angajați, din toate sectoarele. Pentru ele, o linie de finanțare pentru IA nu ar avea efect, pentru că aproape nimeni nu ar cere-o.

Singapore arată cum poate funcționa un astfel de diagnostic la scară. Programul SMEs Go Digital, lansat în 2017, a ajuns până în 2024 la circa 88.000 de IMM-uri, aproape o treime dintre IMM-urile din Singapore. Din 2022, platforma CTO-as-a-Service începe cu o autoevaluare online a maturității digitale, după care firma primește gratuit consultanță și poate alege dintre peste 450 de soluții digitale preaprobate, cu granturi care acoperă 50-80% din costuri. O evaluare de impact a găsit că granturile pentru soluțiile de bază au crescut valoarea adăugată pe angajat cu 3%, iar la microîntreprinderi cu până la 6,4%. Soluțiile gândite pentru un sector anume au fost de aproape două ori mai eficiente decât cele generice57. Lecția pentru România este ordinea: este important ca diagnosticul să vină primul, iar finanțarea să urmeze obiectivele stabilite sau chiar să fie condiționată de obținerea acestora.

Rezultatul: 30% dintre firme intenționează să investească în IA, iar 78% dintre acestea au nevoie de cel puțin o sursă de bani din afara bugetului propriu. Firmele mici se bazează mult mai rar pe bugetul propriu decât cele mari (51%, față de 69%), deși se uită spre fondurile europene la fel de des (53% în ambele cazuri). Contextul economic ar putea explica diferența: marja netă a firmelor este de 4,6%, iar IMM-urile își încasează banii de la clienți după 98 de zile, față de 75 la corporații.

Grupul țintă: firmele echipate dar inactive (4.257 de firme, 7,8% din firme, dar 12,7% din cifra de afaceri). Au deja fundamentul digital, deci o investiție în IA ar avea pe ce să se sprijine. Doar 14% dintre ele intenționează să investească în prezent, așa că finanțarea ar trebui însoțită de informare despre ce le-ar putea aduce IA.

Instrumentul potrivit există, dar este în etapa finală. Schema „Digitalizarea IMM-urilor” din PNRR, cu granturi de până la 100.000 de euro pentru adoptarea tehnologiilor digitale, are termen de plată 30 octombrie 202658. Recomandăm ca schema care îi urmează să se lanseze cât de curând și să se asigure continuitatea programului, care contează mai mult decât noutatea: o schemă pe care firmele o cunosc deja poate produce efecte mai repede decât un proiect nou.

În absența acestei scheme rămâne un gol de finanțare publică. IMM-urile sunt eligibile aproape peste tot în POCIDIF, dar 58% din apelurile pentru 2026 finanțează cercetare și inovare, 24% capabilități de apărare și 10% dezvoltarea de produse noi. Pentru firma care vrea doar să cumpere și să folosească tehnologie existentă nu rămân aproape deloc bani59. Condiția de a inova exclude majoritatea economiei: potrivit INS, doar 14,6% dintre firmele cu cel puțin 10 angajați desfășoară activități de inovare (2016-2018)60. De aceea, schema care urmează ar trebui să finanțeze adoptarea tehnologiei existente, fără să ceară firmei să inoveze. Este cea mai directă cale de a ajunge la firmele echipate dar inactive și, prin digitalizarea de bază din recomandarea 1, la cele deconectate: împreună, 37% dintre firme și 24% din cifra de afaceri.

Statul nu este însă singurul finanțator, iar fiecare tip de instrument se potrivește cu alt grup. Cele mai multe dintre firmele care vor să investească folosesc deja IA: aproape nouă din zece se află în grupurile în experimentare și integrate. Pentru proiectele lor mai ample de digitalizare, în care IA este integrată în fluxurile de lucru sau în producție, se potrivesc instrumentele financiare existente, adică garanții, credite și finanțare mixtă prin Banca de Investiții și Dezvoltare, FNGCIMM, BERD, BEI și FEI, precum și prin băncile comerciale (secțiunea 1.5). Pentru firmele echipate dar inactive, care în mare parte nu intenționează să investească, se potrivesc mai degrabă consultanța și diagnosticul subvenționate, cum este grantul BERD care acoperă, prin băncile partenere, 70% din costul consultanței pentru digitalizare61. Granturile publice rămân necesare acolo unde niciun alt finanțator nu ajunge, adică la firmele mici fără acces la credit bancar.

Spania oferă un model pentru următoarea schemă de finanțare. Programul Kit Digital, finanțat din fondurile europene de redresare cu 3,067 miliarde de euro, a acordat până la finalul lui 2024 circa 530.000 de ajutoare pentru IMM-uri și persoane fizice autorizate63. O firmă cu 10-49 de angajați primește un voucher de până la 12.000 de euro, pe care îl folosește pentru soluții dintr-un catalog: site web, comerț electronic, gestiunea clienților, facturare electronică sau securitate cibernetică. Soluțiile sunt implementate de furnizori acreditați, circa 11.000, în mare parte firme mici de IT, care trebuie să asigure serviciul timp de 12 luni64. Modelul răspunde la două dintre detaliile de mai sus: sprijinul acoperă și utilizarea, nu doar achiziția, iar suma este calibrată la mărimea firmei.

Programul de guvernare 2026-2028 anunță o schemă construită pe același model: vouchere pentru adoptarea de IA, cloud și securitate cibernetică în IMM-uri, care înlocuiesc schema PNRR, cu procedură simplificată și furnizori acreditați prin acorduri-cadru (secțiunea 1.5). Schema propusă vizează direct această recomandare, pentru că finanțează adoptarea tehnologiei existente, fără să ceară firmei să inoveze pentru acces la finanțare. Programul nu precizează însă patru aspecte care-i vor influența succesul: buget și calendar care să asigure continuitatea după schema PNRR; acoperirea costurilor de utilizare și întreținere, nu doar a achiziției; sume calibrate pentru firmele cu 10-49 de angajați; și includerea digitalizării de bază, cu o evaluare a maturității digitale înaintea sprijinului pentru IA, astfel încât IA să vină după fundamentul digital, nu în locul lui (recomandarea 1).

Rezultatul: înțelegerea IA este strâns legată de utilizare. Pe o scară de la 1 la 5, nivelul declarat de cunoștințe crește de la 1,77 la firmele care nu folosesc IA la 3,42 la cele care o folosesc regulat sau integrat. Măsurile de formare, în schimb, vin după adoptare: doar 3% dintre firmele care nu folosesc IA au vreuna, față de 56% dintre cele care o folosesc regulat. Formarea nu pornește adoptarea, dar cunoașterea o poate porni.

Grupul țintă: toate firmele, cu prioritate cele 16.729 în experimentare, unde conducerea dezbate acum dacă să meargă mai departe cu adoptarea IA. Cele mai aproape de pasul următor sunt cele circa 5.400 de firme din acest grup care au ajuns la etapa de pilotare a tehnologiei. Au în medie 3,4 instrumente digitale, de peste două ori media economiei, peste jumătate au deja o măsură de formare a angajaților, iar 69% intenționează să investească. Acestor firme le lipsește în schimb trecerea de la pilot la proces: doar 4% dintre aceste firme folosesc IA cu mai mult de jumătate din angajați.

Formarea ar trebui să se adreseze proprietarilor și managerilor, nu doar personalului tehnic. În 73% dintre firme a răspuns proprietarul sau directorul general, iar nivelul acestora de cunoștințe despre IA este cel mai scăzut dintre toate rolurile. Decizia se ia deci acolo unde cunoașterea este cea mai redusă. Sprijinul funcționează cel mai bine atunci când are ca rezultat o strategie scrisă. Prima mențiune a IA în strategie desparte firmele care folosesc IA de cele care nu o folosesc (92%, față de 41%), iar transformarea ei în prioritate desparte utilizarea regulată de cea ocazională (57%, față de 19%). Pentru firmele-pilot, al doilea pas este cel care contează: 77% au deja IA menționată în strategie, dar doar o treime o au ca prioritate.

Programele existente arată că cererea există, factorul limitativ fiind dimensiunea sprijinului public. Schema PNRR „Competențe în tehnologii avansate pentru IMM-uri” a format 2.453 de angajați din 984 de IMM-uri, de aproape două ori și jumătate peste ținta inițială de 1.000 de angajați65. Chiar și așa, sondajul nostru relevă că 80% dintre cele circa 54.700 de firme cu cel puțin 10 angajați nu au nicio măsură de formare pentru digitalizare sau IA. Un viitor program ar trebui gândit la o scară de alt ordin de mărime și orientat și spre conducerea firmelor.

Un exemplu de program orientat spre conducere vine din Regatul Unit. Help to Grow: Management, lansat în 2021, este un curs de 12 săptămâni pentru conducătorii de IMM-uri, cu 12 module, mentorat individual și învățare între colegi, predat de 66 de școli de business. Participantul plătește 750 de lire, restul costului fiind acoperit de stat. Între 2021 și 2025 au participat 9.847 de lideri de IMM-uri. Evaluarea oficială arată că firmele participante au supraviețuit mai des, dar nu găsește încă efecte asupra creșterii sau a productivității, care apar de regulă după cel puțin cinci ani66.

La acestea se adaugă legătura cu formarea de specialiști IT, unde România stă sub ținta europeană. Sondajul nu măsoară efectele IA asupra locurilor de muncă, iar literatura europeană nu găsește reduceri pe termen scurt. Banca Europeană de Investiții recomandă ca programele de recalificare să pună accent pe competențele care fac omul și IA complementari, precum lucrul cu prompturi, administrarea datelor și păstrarea deciziei finale la om67.

Rezultatul: 74% dintre firme nu au nicio măsură de utilizare responsabilă a IA, cum ar fi controlul uman asupra deciziilor, dreptul de contestare sau politicile scrise. Printre firmele care folosesc IA, cea mai slabă situație este la cele care o folosesc individual și ocazional: doar 32% au vreo măsură, față de peste jumătate dintre cele care o folosesc regulat. Regulile apar deci mai ales acolo unde utilizarea s-a extins, iar perioada dintre primele utilizări și primele reguli este cea cu cel mai mare risc.

Grupul țintă: firmele neechipate dar active (8.094 de firme, 14,8% din firme). Folosesc IA fără sisteme digitale în spate și, aproape toate, fără reguli: doar 12% au vreo măsură de utilizare responsabilă.

Pentru o firmă mică, o politică de utilizare responsabilă scrisă de la zero este un cost pe care rareori și-l asumă. Soluția este ca un set minim de îndrumări, gata de aplicat, să vină odată cu instrumentul, fie de la furnizor, fie printr-un model pus la dispoziție gratuit de instituțiile statului. Pregătirea datelor și securitatea cibernetică ar trebui tratate drept condiții ale adoptării IA, nu pași ulteriori implementării tehnologiei. Punctul de plecare este informarea angajaților și controlul uman asupra deciziilor luate cu ajutorul IA, pentru că sunt cele mai simple de pus în practică. Același principiu se aplică obligațiilor din AI Act: pentru firmele mici, ele devin realizabile și mai simplu de navigat atunci când vin împreună cu instrumentul68.

Cele patru recomandări trebuie aplicate în ordine. Aplicate invers, nu funcționează: finanțarea fără fundament digital riscă să mărească grupul firmelor neechipate dar active, iar îndrumările scrise înaintea primei utilizări rămân pe hârtie. Unei firme deconectate îi trebuie primele două, uneia în experimentare, ultimele două.

La ordinea logică se adaugă una de calendar, deoarece schema PNRR care finanțează digitalizarea IMM-urilor are termen de plată 30 octombrie 2026, iar strategia națională actuală acoperă perioada până în 2027. Fereastra în care recomandările 1 și 2 pot fi puse în aplicare cu instrumentele existente este deci scurtă. Următorul Cadru Financiar Multianual, 2028-2034, este momentul în care ele pot fi reconstruite, iar discuția a început deja: Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a pregătit cu Banca Mondială două documente pentru Planul de Parteneriat Național și Regional, cadrul finanțărilor europene din perioada următoare69. Recomandările din acest raport ar trebui să intre acum în această discuție.

Calendarul acestei discuții este deja fixat: potrivit programului de guvernare 2026-2028, Planul de Parteneriat Național și Regional 2028-2034 se transmite informal Comisiei Europene până la 31 decembrie 2027, după consultare publică. Consultarea din 2027 este deci momentul în care recomandările 1 și 2 pot intra în programarea următorilor șapte ani.

Cele patru recomandări descriu instrumente, dar guvernanța și responsabilitatea rămân chestiuni care nu pot fi ocolite. Strategia națională în domeniul IA 2024-2027 arată de ce contează acest lucru. Diagnosticul de la care pornește documentul coincide cu al nostru, obiectivele sunt rezonabile și țintele propuse sunt clare. Îi lipsesc însă un buget propriu și o structură care să răspundă de punerea ei în practică, iar implementarea a rămas, până acum, un efort abstract (secțiunea 1.5). Pentru ca recomandările din acest raport să nu ajungă în aceeași situație, fiecare are nevoie de o instituție responsabilă, de un buget și de un calendar.

Apelul Edge Institute pentru transformarea digitală a României susține că blocajul principal este responsabilitatea instituțională și propune un set de pași concreți: un mandat explicit la nivel de vicepremier, un Chief Information Officer (CIO) al Guvernului, un consiliu digital cu decizii obligatorii, dublat de capacitate guvernamentală pe chestiuni ce țin de IA, cu ghiduri, cadru de achiziție și un spațiu de testare reglementat. Estimarea din același document este că o digitalizare coerentă, coordonată și predictibilă poate aduce o creștere anuală de 1-1,5% din PIB70.

Problema era de actualitate și în septembrie 2026, inclusiv în privința alocărilor bugetare: ministrul care negocia atunci viitorul Plan de Parteneriat Național și Regional spunea că are mandat de negociere, dar nu și mandatul instituțional de a decide alocările, pentru că fiecare minister sau partid din coaliție și-ar dori controlul asupra unei părți71.

Programul de guvernare 2026-2028 mută coordonarea transformării digitale și a IA la Prim-ministru, cu un CIO al Guvernului, cum propunea și apelul Edge Institute72, dar numai pentru proiectele administrației. Pentru adoptarea IA în firme, responsabilitatea rămâne însă împărțită între mai multe ministere. Recomandăm ca ea să revină unei singure instituții, care să răspundă de la un capăt la altul. Rolul se potrivește ministrului delegat pentru digitalizare și inteligență artificială din Guvernul Niculescu73: coordonarea voucherelor, a formării și a instrumentelor financiare pentru adoptarea IA în firme ar ajunge astfel într-un singur loc, cu buget, calendar și indicatori publici.

Cele patru recomandări presupun că cineva răspunde de implementarea acestora, că există o linie de finanțare identificabilă, capacitate administrativă și că firmele ajung să beneficieze de sprijinul oferit.

Raportul are limitele unui singur val de sondaj, deci nu putem spune în ce sens merg legăturile pe care le vedem, adică dacă firmele care înțeleg IA o adoptă mai devreme sau dacă utilizarea tehnologiei duce la dezvoltarea cunoștințelor tehnice necesare. În plus, măsurăm intenția de a investi în IA, dar nu și cât cheltuiesc firmele efectiv. Totodată, nu suntem în măsură să spunem dacă utilizarea IA aduce vreun beneficiu măsurabil, pentru că sondajul nu conține date financiare. Anexa F descrie ce ar rezolva fiecare dintre aceste limite: un al doilea val aplicat acelorași firme, legarea de bilanțuri, audituri de investiție pe un subeșantion, eșantioane sectoriale și cercetare calitativă.

Ce separă firmele care folosesc IA de cele care nu o folosesc este, în primul rând, fundamentul digital, iar mărimea firmei contează mai ales pentru că aduce cu ea acest fundament. Aproape jumătate dintre firmele românești nu folosesc niciunul dintre cele opt instrumente digitale măsurate. Pentru ele, primul pas nu este un proiect de inteligență artificială, ci un prim instrument digital, de exemplu un sistem de gestiune a documentelor, cel mai răspândit dintre ele.

Diferența dintre firmele digitalizate și restul arată cât loc de creștere există. Printre firmele fără niciun instrument digital, 33% folosesc IA, aproape toate ocazional. Printre cele cu trei sau mai multe instrumente, 91% o folosesc. Cele cinci grupuri din secțiunea 8.1 arată unde se află fiecare firmă pe acest drum și de ce are nevoie pentru pasul următor.

O parte din câștig poate veni din schimbări mici. Firmele care menționează IA în strategie, oricât de vag, o folosesc mult mai des decât cele care nu o menționează deloc (92%, față de 41%). Cele care au făcut din ea o prioritate o folosesc mult mai des în mod regulat (57%, față de 19%). Iar răspunsul cel mai frecvent al firmelor care nu folosesc IA nu este un obstacol concret, ci faptul că nu au analizat-o și nu o consideră relevantă (39,1% din toate firmele). Pentru unele dintre ele, concluzia poate fi corectă. Pentru altele, blocajul ține de percepție și poate fi redus prin informare, exemple și bune practici, la costuri mici pentru stat.

Politicile existente pot acoperi o mare parte din drum, dacă sunt continuate și îmbunătățite. Schema PNRR pentru digitalizarea IMM-urilor răspunde exact nevoii descrise în acest raport, adoptarea tehnologiei existente, și merită un succesor care să păstreze acest accent, spre deosebire de alte finanțări publice în domeniul digitalizării, orientate mai ales spre inovare. La fel de importante sunt un acces mai simplu la programele existente și o sarcină administrativă mai mică, care eliberează timp și bani pentru firmele mici, unde resursele sunt cele mai limitate.

Capitalul uman rămâne esențial. Formarea angajaților apare mai ales după ce firmele încep să folosească IA, iar cunoștințele despre IA sunt cele mai scăzute tocmai la proprietari, care iau deciziile. Sprijinul public pentru formare ar trebui deci să înceapă cu conducerea firmelor și să rămână strâns legat de nevoile și cerințele firmelor exprimate prin consultări.

Nu totul ține exclusiv de stat. Mulți dintre pași sunt la îndemâna firmelor și a organizațiilor care le reprezintă: primul instrument digital, o mențiune a IA în planul firmei, un set minim de reguli de utilizare, formarea proprietarului sau a conducerii, schimbul de exemple între firme din același sector. Firmele care au făcut deja acești pași arată cum poate arăta restul economiei.

Mulțumim partenerilor noștri de la Confederația Patronală Concordia pentru colaborarea și contribuția la realizarea acestui studiu.

Mulțumim echipei MIA pentru sprijinul oferit în etapa de colectare a datelor.

Mulțumim, nu în ultimul rând, respondenților care și-au făcut timp să răspundă sondajului.